consecutiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. consécutif)
Etimologie: (fr. consécutif)
1. care urmează neîntrerupt, în șir, succesiv.
2. complement circumstanțial ~ = complement de mod care prezintă drept consecință determinarea unei acțiuni, a unei însușiri; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă consecința sau rezultatul acțiunii verbului, ori al intensificării însușirii unui obiect din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.